Din seria “Ecoutez & Repetez” (pentru că e mama învățăturii):
Organizaţia care se preocupă mai mult să comunice, în loc să se ocupe de îmbunătăţirea activităţilor şi serviciilor pe care le prestează este ca o persoană, care în loc să repare motorul stricat al maşinii sale, decide să-şi vopsească autovehiculul într-o culoare nouă şi strălucitoare. Factorii decizionali trebuie să înţeleagă că prin comunicare nu se poate masca lipsa unei strategii reale a organizaţiei!
Nu mai știu unde am citit asta, dar sună bine de tot, mai ales acum post-sărbătoare: ”Tendința prezentului este de a se transforma în propriul viitor.” Deep is deep!
Pentru astăzi, Dan Ariely v-a pregătit puţină psihologie aplicată:
“Să zicem că tu eşti singur, adică nu ai prietenă, şi vrei să le pari mai atrăgător cât mai multor posibile partenere… Sfatul meu ar fi să iei cu tine un prieten care seamănă în esenţă cu tine, adică are cam aceleaşi caracteristici fizice de bază (culoarea pielii, constituţia şi alura, trăsăturile feţei), dar e niţeluş mai puţin atrăgător decât tine (-tu).
De ce? Pentru că femeile pe care vrei tu să le atragi vor avea dificultăţi să te evalueze, dacă nu există tipi comparabili în jur. Dar dacă eşti comparat cu un -tu, adică amicul-momeală, acest lucru va contribui enorm la a te face să arăţi mai bine, nu doar prin comparaţie cu el, momeala, ci şi în general, adică în comparaţie cu toţi ceilalţi bărbaţi din jur… Nu te opri doar la înfăţişare, desigur. Dacă arta conversaţiei este cartea câştigătoare, ai grijă să alegi pentru reuniune un amic care nu se ridică la înalţimea capacităţii tale de comunicare şi a talentului tău de-a face remarci spirituale. Prin comparaţie, tu vei străluci!
Acum că ştii secretul, fii cu mare grijă: când un prieten de acelaşi sex, care seamănă cu tine, dar e mai arătos, te roagă să-l însoţeşti la o petrecere sau la un club, poate-ar fi bine să te întrebi dacă ai fost invitat de dragul companiei tale sau, pur şi simplu, ca să serveşti drept momeală”. 
(Iraţional în mod previzibil, Editura Publica, 2010)
Restanţa (înţeleaptă) de la mare (via Ugly Fashion):
Frazeologia contemplativ-solipsistică coroborată cu polivalenţa sensului logocentric decontructivist şi în ocurenţă cu postmodernitatea dezambiguizată a infinitului, transced indubitabil către o singură şi imanentă concluzie: suntem nişte proşti!
Minutul de teorie. Astăzi despre relaţia dintre idei şi cuvinte cu Jean Beaudrillard:
“…cuvintele sunt, poate, într-o mult mai mare măsură, purtătoare, generatoare de idei, şi nu invers. Operatori ai unei vrăji, operatori magici, cuvintele nu numai că transmit aceste idei şi aceste lucruri, dar se metaforizează şi se metabolizează ele însele unele în altele, urmând un fel de evoluţie în spirală. În felul acesta, sunt călăuzele ideilor.” (Cuvinte de acces, Editura ART, 2008)
“Libertatea înseamnă libertatea de a spune că doi şi cu doi fac patru. Dacă ţi se recunoaşte asta, celelalte vin de la sine.”
(Winston Smith în “1984″ / George Orwell, Polirom, 2002)
