Un scurt test de inteligenţă

Nu trebuie să ne lăsăm neuronii să lenevească prea mult în week-end. Vă propun, așadar, un scurt test de inteligență format din 10 întrebări. 

1. NASA a primit 3 mesaje într-o limba ciudată. Oamenii de ştiinţă le-au analizat şi au ajuns la concluzia că “BULEKC NTENYZ RNAZXU” înseamnă “pericol explozie racheta”, “VINTAR GROLN BULEKC” înseamnă “pericol invazie extraterestri” şi că “NTENYZ XAVI CRYNS” înseamnă “explozie cataclism apocalipsa”. Ce inseamna RNAZXU? 

2. Continuaţi proverbul: Numai cine nu munceşte, … 

3. Alegeţi dintre variantele următoare un sinonim pentru cuvântul A OBLITERA:
a. A caligrafia b. A astupa c. A obliga d. A educa 

4. Scrieţi cu cifre romane, folosind majuscule, numărul 649.

5. Dacă Maria poate vopsi o casă în 4 ore, iar Marius poate vopsi aceeaşi casă în 6 ore, în cât timp vor vopsi împreună casa? 

6. Câţi mililitri de apă sunt necesari pentru a umple un cub cu muchia de 10 cm? 

7. TVEUIAHSX este anagrama cărui cuvânt din 9 litere?

8. Grace are 16 bomboane in buzunar. 8 sunt roşii, 4 sunt verzi şi 4 albastre. Care este numărul minim de bomboane pe care trebuie să le scoată din buzunar ca să fie sigură că a scos cel puţin câte una din fiecare culoare? 

9. Simon a ajuns la birou la 8:15 dimineaţa şi a plecat de la birou la 10:30 seara. Dacă Simon este plătit cu 10$ pe oră pentru cele 8 ore normale de lucru şi cu 50% mai mult pentru orele suplimentare, cu cât va fi plătit Simon în acea zi? 

10. Dacă 1 + 1 = 3 şi 4 + 4 = 7, cât face: 1 + 4? 

Întrebările au fost preluate de aici. Răspunsurile vin luni. Baftă! 

Cea mai bună zi

 

Ieri, 14 februarie 2012 (de Valentine’s Day) am avut cea mai bună zi, adică cele mai multe vizualizări,  de când scriu pe acest blog!

Într-o singură zi am avut mai mulţi vizitatori decât într-o jumătate de lună (e drept, cea mai proastă lună). Câteva sute de oameni s-au înghesuit să citească despre… Happy Ballentine’s Day, combinaţia explozivă de dragoste şi alcool. 

Este vorba despre o postare de a mea mai veche de prin 2010, care, iată, şi-a atins potenţialul abia acum. Se pare că şi în acest caz, precum în industria wiskanelor funcţionează principiul: cu cât mai vechi, cu atât mai bun.

Am dorit să împărtăşesc cu voi această informaţie pentru a vă mulţumi tuturor celor care aţi contribuit şi contribuiţi în fiecare zi – prin vizitele voastre – la supravieţuirea (chiar şi în vremuri de criză economică şi iarnă grea) acestui blog. Mulţumesc!

Look de toamnă

A venit, a venit toamna… cu frunze uscate şi un nou look pentru blog. Urmează şi ploi şi vânt. Acoperiţi-vă cu ceva să nu vă fie frig. 

Lincoln vs Rihanna

Don’t trust people who listen to Rihanna. (Old Chinese proverb)

The problem with quotes on the Internet is that it is hard to verify their authenticity. (Abraham Lincoln)

What we know

And in knowing that you know nothing, that makes you the smartest of all – Socrates

Sărbătoresc prin nemuncă

Fiindcă tot am împlinit 2 ani de blogăreală, am decis să sărbătoresc prin nemuncă. Astăzi nu postez nimic, cu excepţia acestor 3 rânduri. Revin şi îmi revin mâine!

Mulţumesc tuturor pentru urările de bine!

Dreaming of glass house

Nu ştiu când voi avea şi eu căsuţa mea proprie şi personală, dar ştiu cum mi-ar plăcea să arate. Like this…

Click on the picture for more details.

Duster

Că tot vine primăvara, e vremea să fac un facelift al blogului. Scăpăm de cojoace şi respirăm şi noi mai uşor. Am schimbat tema şi am trecut pe DUSTER. WordPress Duster şi nu Dacia Duster. Sper să vă placă şi vouă. Urmează să mai “dezvolt” pe ici pe colo anumite features, astfel încât să strălucească, în curând, în toată splendoarea sa mea. Cheers!

Chiar nimic

Aşa lipsă de inspiraţie nu a mai fost demult pe acest blog… Aşa că trebuie să vă mulţumiţi doar cu o poză. Să avem un week-end plăcut!

Moldova şi averea sa

2011 aduce o premieră aici pe blog: primul guest post venit de la celebrul Milu Server, cel născut de ziua sa şi un fin observator al (i)realităţilor cotidiene şi româneşti. În acest text, ne arată şi o altă latură a sa: cea de fin cunoscător al vinurilor moldoveneşti!

Vă recomand deci să ascultaţi sfatul specialistului, mai ales acum în perioada post-sărbăutori: în anul 2011 beţi vin moldovenesc!

“Moldova şi averea sa

Considerată a fi cea mai săracă ţară din Europa şi plătind tribut lipsei de resurse ale subsolului, Republica Moldova nu străluceşte; nici măcar la salariile pe care le oferă poporului său: cele mai mari salarii se înregistrează în mediul bancar – circa 375 euro, iar cele mai mici în agricultură – sub 100 euro .

Rusificată şi tinzând foarte încet spre Europa după o dependenţă de 70 de ani (ce persistă încă) de Maica Rusia, Republica Moldova deţine totuşi o avere mare. Podgoria Cricova e bogăţia sa.

Un oraş cu maxim 10.000 de locuitori, Cricova produce vin încă din secolul al XV-lea, atunci când Ştefan cel Mare a început să cultive aici viţă de vie. Construcţia oraşului include o parte subterană unde sunt beciuri mari ce stochează cantităţi şi mai mari de vinuri Merlot şi Cabernet.

Deşi săraci, moldovenii au prin prisma vinului, un motiv de mândrie naţională şi umor. Nu degeaba, Pavel Stratan şi-a intitulat piesa “Eu beu” (şi nu doar de ziua sa)!

Astfel, vinul bun sau rău devine o sursă şi resursă de comerţ şi satisfacţie.

Beţi vin moldovenesc! Cheers!”

La mulţi ani 2011

Şi în noul an, blogul rămâne aşa cum îl ştiţi: decadent şi (ne)serios.

Voi posta, în continuare, păreri şi impresii, experienţe şi sentimente, prejudecăţi şi gânduri libere.

Recomandarea medicului specialist: acest blog merită urmărit şi (eventual) citit doar în cazul în care chiar nu aveţi altceva mai bun de făcut în viaţă.

Un an nou fericiţi!

My year in status

Un mix de status-uri şi de stări întâmplate în cursul anului, de pe Facebook adunate şi la lume date.

Ce faci de Revelion?

Întrebarea existenţială care mă frământă în aceste zile: ce să fac de Revelion?

Aştept opinii, sugestii şi recomandări (serioase şi mai neserioase) la adresa deja cunoscută.

Lume, lume

“Cu mii şi mii de ani în urmă, tot ceea ce vedem noi împrejurul nostru nu exista. Nici pământul, nici marea, nici soarele, nici copacii, nici animalele, nici florile. Exista însă dintotdeauna bunul Dumnezeu. Cândva, Dumnezeu a hotărât să creeze lumea aceasta frumoasă care se înfăţişează vederii noastre astăzi.” (Crearea Lumii, Societatea Biblică Interconfesională din România, 2003)

Toate bune şi frumoase; chiar şi lumea care ni se înfăţişează. Întrebarea este însă oare ce l-a determinat pe bunul Dumnezeu să ia o asemenea hotărâre? De ce a creat lumea aceasta? Dacă tot a vrut să creeze ceva, de ce nu a creat o altă lume, chiar mai frumoasă decât cea care ni se înfăţişează astăzi?

Şi apropo: de ce l-o fi creat pe om?

Blogging Best Practices

Aveţi un blog sau intenţionaţi să aveţi unul în viitorul apropiat? Follow the link on Top 15 Blogging Best Practices. Câteva sugestii, e drept cam americăneşti, dar totuşi, unele chiar merită a fi luate în seamă… Următoarele două sunt favoritele mele .

5. Let your personality come through. This is what makes your blog unique.

8. Be interesting and have fun.

Asta vă doresc şi eu: as much fun, cât să puteţi duce!

Duminică

Fiind duminică, astăzi nicio postare nu creşte!

Nimic

Răspuns

Antrenamentul oficial a luat sfârşit. Răspunsul la întrebarea de ieri este: Alexandru Solomon, regizor de film şi producător. Ultimul său documentar: Kapitalism, reţeta noastră secretă. Fragmentul a fost preluat din ”Capitalism cu faţă românească”, suplimentul Dilemei Vechi nr. 339 (12-18 august 2010).

Pentru săptămâna viitoare, pregătiţi-vă pentru un quiz adevărat cu un premiu adevărat. Până atunci să avem un week end plăcut!

Quiz for my readers

Chiar dacă e vară şi ne-am trimis neuronii în vacanţă, este totuşi bine să ne menţinem muşchiul minţii în formă. Vă propun,deci, un mic concurs; o joacă intelectuală estivală. Un fel de quiz.

Eu vă dau un citat. Ce trebuie să faceţi voi? Să (ne) spuneţi cui aparţine acest citat, adică cine l-a zis, eventual şi unde l-a zis (dar asta e deja opţional). Astăzi, facem doar un mic excerţiu; doar un antrenament de încălzire. Pe săptămâna viitoare vă promit însă un quiz adevărat, iar câştigătorul va lua chiar un premiu.

“… Între timp, criza a explodat şi la noi. Dar este – din câte pricep eu – o criză locală, care a fost doar exacerbată de contextul internaţional, însă care îşi are cauzele în reţeta noastră mai mult sau mai puţin secretă. Ca dovadă, criza mondială este pe cale să treacă, dar noi vom rămâne multă vreme la pământ“.

Răspunsul îl aştept la secţiunea “Comentarii” până mâine, 20 august, ora 1 p.m. Baftă!

Not only in my mind

Grolsch is not only in my mind. But also in other selected places. Like my fridge . Cause we are living in a globalized world… Cheers!

Cifra zilei (fără număr)

Data în calendar este 30. Cifra Numărul zilei (şi nu de la pantofi) este însă 29.

Pentru cel puţin cel mult încă un an de zile.

Dumnezeu a fost absent nemotivat săptămâna trecută

România Liberă publică astăzi un excelent editorial semnat de Alina Mungiu-Pippidi despre Dumnezeu, sens şi lumea în care trăim. Pornind de la cazul avionului prezidenţial polonez prăbuşit în urmă cu două săptămâni în Rusia, întrebarea ei “stupidă” ar trebui să ne pună pe gânduri. Va reuşi oare şi pe câţi?

“De ce un grup de catolici dedicaţi, din cea mai catolică ţară din Europa, care au luptat contra comunismului, au introdus religia în şcoli, au dat subvenţii de la guvern presei religioase şi mergeau să se închine la mormântul martirilor lor, s-au prăbuşit cu avionul şi s-au făcut praf şi pulbere pe teritoriul duşmanilor lor tradiţionali – şi considerabil atei?…” Pentru a citi editorialul “Unde a fost Dumnezeu săptămâna trecută” click aici.

Personal cred că suntem mult prea preocupaţi să găsim sensuri chiar şi acolo unde ele nu există doar în situaţiile în care aceste sensuri ne convin, iar confortul nostru mental şi lumea (imaginară) pe care ne-am construit-o în jurul nostru nu sunt agresate şi periclitate de sensurile care ne contrazic. Când există o asemenea contradicţie, glisăm foarte repede peste ceea ce nu ne convine şi ne reorientăm spre alte lucruri cu mai mult “sens”. Şi dacă vrea, omul poate uita chiar foarte repede…

În Romania de azi, chiar dacă reuşim să ne punem nişte întrebări câteodată, nu ne mai rămâne timp să şi găsim răspunsurile necesare şi reale la ele. Pur şi simplu ingurgităm pe nemestecate ceea ce ne livrează alţii. E mai comod aşa. Sunt tot mai puţini cei care trăiesc şi se mai şi gândesc. Critic.

Noi încă mai trăim, deci ar trebui să mai şi gândim, nu doar să mâncăm, bem şi să ne reproducem! Asta ca să nu-l supărăm pe Dumnezeu care ne-a înzestrat şi cu raţiune, nu doar cu gură, stomac şi penis sau vagin.

Trăiesc, deci gândesc

Vine un moment în viața oricărui blog când trebuie să se reinventeze. Să lase în urmă stilul vechi și vechea formulă și să încerce să devină mai atractiv pentru autor și pentru cititori. Atât prin formă, cât și prin conținut.

După cum puteți observa, am schimbat deja look-ul paginii. Am reorganizat puțin rubricile și am extins blogroll-ul.

În ceea ce privește conținutul, voi lua lucrurile mai în serios – prin selecția subiectelor, abordarea lor și frecvența postărilor - chiar dacă rămân la părerea că trăim într-o lume total neserioasă. Dacă până acum, aici a fost mai degrabă un loc de joacă,  de astăzi, voi încerca să ies din zona terchea-berchea și să intru în etapa „trăiesc, deci gândesc”.

Voi trata subiectele cu mult umor și detașare și, în ciuda vremurilor pesimiste pe care le trăim, mă voi strădui să vă transmit cât mai multe gânduri optimiste. Va fi și idealism cât să putem duce, dar și multă critică la adresa lumii în care trăim și a oamenilor care o alcătuiesc, dintre care cel dintâi sunt eu. Veți găsi, deci (și) mai multă ironie și autoironie și nu renunț nici la cinism.

Pentru moment, rămân blocat la sol în Belgia și principala mea preocupare este să găsesc o modalitate convenabilă  (care să nu mă coste o avere și nici să dureze foarte mult) de a mă reîntoarce în țară. În limita spațiului și timpului disponibil voi avea și câteva postări pe blog. Încerc să privesc partea pozitivă a situației și să profit cât pot de mult de aceste câteva zile de concediu oferite bonus de autoritățile aviatice (era să zic aeriene ).

Să ne vedem și să ne citim cu bine. În continuare, al dvs.

VP

Under reconstruction

Do not disturb. Blog under reconstruction!

Please try again after April, 18. Thanx & Cheers!

Paşte fericit

Un Iepurilă de Paşte fericit! La fel să fiţi şi voi.

LMA

Astăzi, 2 aprilie 2010, bloku lui von Papp împlinește 1 an de existență. Aplauze! Momentul nu putea trece fără a fi marcat pe măsură. Deci, îmi doresc La Mulți Ani! Și vouă vă doresc la fel. Tortul l-am mâncat; v-a mai rămas lumânarea aniversară. 

Cu ocazia acestui moment aniversar, bloku’ va intra într-un program de reconstrucție, reabilitare și reșapare vizuală. Că virgulă conținutul va rămâne același. Va fi, deci o reformă adevărată: schimbare de dragul schimbării.

To be continued…

De neînţeles

Că trăiesc într-o lume de neînţeles şi că sunt înconjurat de lucruri, oameni şi evenimente pe care foarte greu îi/le voi putea înţelege, toate acestea le-am înțeles de ceva vreme. Din știrea următoare însă chiar că nu am înțeles nimic.

Cică un britanic a fost dat jos dintr-un tren, după ce personalul a constatat că tipul începuse să treacă pe o foaie de hârtie titlurile unor piese, printre care și unele ale The Killers. Individul, pe numele său de buletin Tom Shaw spune că încerca să redacteze o listă cu piesele pe care trupa sa ar fi urmat să le cânte la următorul lor concert. Compania de căi ferate South West Trains a fost însă de altă părere, coborârea lui Shaw din tren fiind prezentată drept o măsură pentru protecția pasagerilor.

Deci, ați înțeles. Sau nu? Oricum, viața e complexă, iar ceferiștilor din Anglia nu prea le place Killers. Are we human or are we dancer?

Mens sana…

Am şi uitat să vă spun şi poate nu vă interesează, dar, de vreo trei săptămâni merg din nou la sală… de fitness . Că vorba aia, cărţi mi-am luat destule, dar nu trebuie să neglijez nici sănătatea corpului. Așadar, îmi construiesc nu doar bibliotecă, dar, simultan, fac şi body building. Deocamdată mai uşor şi mai cu lejeareală, profitând mai ales de saună, camera de aburi şi jacuzzi. Tonusul muscular va apărea şi el sper, în curând. Deci, work out!

Iubire etc.

Dialog paralel (imaginar) între M. Cărtărescu și Jean Lorrain:

- De ce iubim femeile?

-  Trebuie să optezi: sau să iubești femeile, sau să le cunoști…

Această postare este din dragoste pentru radio…

Piesa celor de la Vama Veche este o dedicaţie specială pentru toţi ascultătorii şi iubitorii de radio; cu ocazia unui eveniment special în viaţa radioului din România. Ieri, pe 11 ianuarie s-au împlinit 20 de ani de la înființarea primului post privat de radio post-comunist. Analele de istorie vor consemna pionieratul ”UniFun” din Bucureşti.

Marchez și eu momentul, pentru că o scurtă perioadă de timp (poate prea puţin) am avut şi eu şansa să lucrez la un post (local) de radio. O experienţă profesională, dar mai ales de viaţă unică. Ce vremuri! Ce viaţă şi ce amintiri! Ce colegi şi ce tovarăşi! Pentru că radioul, înseamnă mult mai mult decât muzică şi ştiri. Sună nostalgic și desuet. Ştiu. Dar mai ştiu un lucru. De atunci s-au schimbat şi radiourile și ne-am schimbat şi noi. Dragostea pentru radio a rămas însă aceeaşi…

Fără titlu de Anul Nou

Un an nou. Fericit. Un look nou pentru blog. Curat şi minimalist. Conţinutul rămâne însă acelaşi. Decadent şi neserios. Include: păreri şi impresii; experienţe şi sentimente; prejudecăţi şi gânduri libere. Recomandarea autorului: blogul merită citit atunci când chiar nu aveţi altceva mai bun de făcut în viaţă. La mulţi ani!

Dear Mr. President

“The major problem – one of the major problems, for there are several – one of the many major problems with governing people is that of whom you get to do it; or rather of who manages to get people to let them do it to them.
To summarize: it is well known fact, that those people who most want to rule people are, ipso facto, those least suited to do it. To summarize the summary: anyone who is capable of getting themselves made President should no account be allowed to do the job. To summarize the summary of the summary: people are a problem”.

Citatul nu e din vreun manual sofisticat de politologie sau filosofie politică, ci din cartea pe care, întâmplarea face, o citesc zilele acestea: The Hitchhiker’s Guide to the Galaxy (A Trilogy in Four Parts) by Douglas Adams (The Restaurant at the End of the Universe, Chapter 28, pagina 278, Pan Books, 1992).

Pe final de alegeri şi o dedicaţie, nu doar un citat! Pentru ambii preşedinţi ai României: atât pentru cel ales de popor(mai mult sau mai puţin fraudat), cât şi pentru cel ales de exit poll-uri (mai mult sau mai puţin corecte)! Fără număr (de voturi)!

Poftă de carte

Văzând imaginea de mai jos, imediat mi se făcu poftă de nişte carte cu muştar şi bere. Hm…delicios! Poftă bună tuturor! Gaudeamus igitur!

Idee aranjament: von Papp (adică moa)                                                                                                                                                                                                                                                        

Prelucrare PS: Q Industries     

Foto: moa (adică djerzinski care este cel ce nu este şi căruia îi aparţin toate drepturile, inclusiv cele de autor)

Grădina cu căpăţâni

Aşa cum am promis, inaugurez astăzi o nouă pagină de blog. Putea să se numească De dat cu capul (altora), am preferat totuşi să adopt o atitudine detaşată şi non-violentă; de aceea, pagina poate fi accesată sub denumirea Grădina (ori Ză garden) şi este locul unde voi posta link-urile care dovedesc cât de mare este grădina Domnului. Aia cu săritul gardului, nu cred că mai trebuie dovedit că e suficient de (self)evident.

Pagina se va updata în funcţie de cât de mulţi “săritori” cu blog/website sau fără voi reuşi să prind. Orice contribuţie e binecuvântată. Aterizare plăcută tuturor!

100

O sută. De postări ciudate şi un blog ţi-am adus în casă, începând din luna aprilie… ca să parafrazez vorba cântăreţului. O sută este numărul de postări la care am ajuns astăzi după aproape opt luni de la debutul pe blogosferă. Un moment aniversar ce trebuie marcat ca atare; cu bunele şi cu relele, cu momentele şi articolele mai mult sau mai puţin inspirate.

Totul a început ca o glumă de 1 Aprilie, glumă ce s-a tot îngroşat cu timpul şi a devenit astăzi o părticică destul de serioasă din existenţa autorului. Aşa am ajuns să scriu despre cărţi, despre muzică, puţin şi despre politică, despre fapte hazlii şi momente jenibile, despre lucruri care “îmi place” şi lucruri care m-au supărat în toată această perioadă; uneori cu detaşare şi umor, cu talent sau mai fără, alteori cu încrâncenare şi cinism, profund sau mai superficial. Toate din puţul gândirii. Şi (în) toate am fost eu.

În acelaşi timp, e şi momentul statisticilor. Cum ar veni să dau din casă. Din 2 aprilie şi până la ora la care scriu aceste rânduri (9 noiembrie, 10:46) am reuşit să “strâng” un număr de 6307 vizualizări, ceea ce înseamnă o medie de circa 30/zi. E mult? E puţin? Pentru un no name ca mine, cred că e rezonabil . Cea mai aglomerată zi a fost una cu 113 vizualizări (!), iar în cea mai proastă abia dacă vreo cinci dintre voi aţi trecut pragul blok-ului. Alte cifre: 175 de comentarii (incluzând şi replicile mele), 10 categorii, 123 de tag-uri, 3 pagini (cea de a 4-a în pregătire).

După statistică, e şi momentul mulţumirilor. Ca la Oscar. Vă mulţumesc! 

Pentru următoarele 100 de postări nu îmi propun nimic (deosebit). Voi continua să scriu după putinţă, ori de câte ori, voi avea ceva (ne)important şi (i)relevant de comunicat cu lumea; ori de câte ori voi simţi o nevoie internă să împărtăşesc cu voi sentimente, trăiri, supărări sau bucurii. În continuare nu cred despre mine că aş fi un blogger adevărat (şi nici nu vreau să fiu), ci mai degrabă un terchea-berchea care îşi dă cu părerea despre diverse subiecte mai mult sau mai puţin interesante pentru cei care, intenţionat sau din întâmplare, ajung să citească aceste pagini.

Punct. Şi de la capăt…