Despre întuneric și curve

 

Quote of the week:

Întunericul cade ca râsul unei curve la lucru: brusc, dar previzibil. 

(”Regatul din Fife” în Dacă ți-a plăcut școala, munca o să-ți placă și mai mult de Irvine Welsh)

Anunțuri

Un lucru care îmi place mult

 

„- Ştii ce-aş vrea să fiu? Asta dacă aş putea să aleg, la naiba!

– Ce? Şi termină odată cu înjuratul.

– Ştii cântecul ăla, Dacă cineva prinde pe cineva venind prin secară? Mi-ar plăcea…

– E Dacă cineva se întâlneşte cu cineva venind prin secară! (…)

– În fine, îmi tot imaginez o mulţime de copii care joacă un joc într-un lan întins de secară. Mii de copilaşi şi nimeni prin preajmă -nimeni mare, vreau s spun – în afară de mine. Şi eu sta în picioare pe buza unei stânci scrîntite. Ce am de făcut, trebuie să prind pe oricine ar trece dincolo de stâncă. Adică, dacă aleargă şi nu se uită pe unde merg, trebuie să apar de undeva şi să îi prind. Asta-i tot ce aş face toată ziua. Aş sta de veghe în lanul de secară şi-atât…”

(J.D. Salinger, De veghe în lanul de secară, Humanitas, 2011)

Cărţi şi oameni

 

Am citit; mi-a plăcut; şi vi-o recomand şi vouă: 

Dan C. Mihăilescu (editor), Cărţile care ne-au făcut oameni, Humanitas, 2010

E o carte foarte bună nu doar pentru că ne mai inspiră în privinţa unor lecturi, dar şi pentru că trăim vremuri în care „e lume multă, dar oameni puţini”!

Listă a la carte 2012 (I)

 

Ce-am citit până acum anul acesta (adică în ultimele trei săptămâni) și vă recomand și vouă:

Lucian Boia, Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 și 1950, Humanitas, 2011

– cine l-a mai citit pe Boia nu o să fie dezamăgit; cât privește intelectualitatea românească, asta e deja altă poveste…

Christopher Buckley, Fumatul strict permis, Humanitas, 2009

– critică socială fină, plină de umor direct din Washington; recomandat nu doar celor care vor să se lase de fumat.

Jean Mattern, Lapte și miere, Polirom, 2011

– pe cât de scurtă, pe atât de intensă; despre viața în exil și ”laptele și mierea” de acolo.

Și ce îmi propun pentru următoarele trei:

Ian McEwan, Grădina de ciment, Polirom, 2009

Johnathan Franzen, Libertate, Polirom, 2011

Ion Vianu, Amor intellectualis. Romanul unei educații, Polirom, 2010

Și lista continuă. Keep walking & reading! 

Așteptare

 

„De ce ești mereu trist? L-am întrebat.

Nu sunt trist.

Ba da, ești.

Nu de tristețe e vorba. Mi-a spus că după el oamenii trăiesc ani și ani, dar, în realitate, trăiesc cu adevărat doar o mică parte din aceștia, adică ani în care reușesc să facă lucrul pentru care s-au născut. Atunci ești fericit. Restul este timp care trece în așteptarea sau amintirea a ceva. Când aștepți sau îți amintești, nu ești nici trist, nici fericit. Pari trist, dar asta doar pentru că aștepți sau îți amintești. Nu sunt triști oamenii care așteaptă, nici măcar cei care își amintesc. Sunt pur și simplu departe.

Eu sunt în așteptare.”

(Alessandro Baricco, O poveste, Polirom, 2011)

Ultima carte

 

„Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război este ultima carte pe care am citit-o”, mărturiseşte premierul României, Emil Boc. Ministrul Elena Udrea preferă acelaşi autor, dar alte opere: „Camil Petrescu este autorul meu preferat. Patul lui Procust, sau Jocul Ielelor, dacă vorbim de dramaturgie.”

Întrebare pentru cititori: stiți când se citesc aceste cărți despre care pomenesc mai marii (sau mai micii) Guvernului? Exact! În vremea liceului (sau cel puțin eu atunci le-am citit)! Eu sper, totuși, ca de atunci, domnu’ Emil și doamna Nuți să mai fi și citit și altceva! Nu de alta, dar în afară de Camil mai era și un Cezar Petrescu. Recomand tuturor romanul său ”Întunecare”. Asta ca să se mai lumineze și guvernanții (la minte)!