Cu tramvaiul prin Oradea anilor 1973-1980

 

Vrei să te plimbi cu tramvaiul prin Oradea anilor 1973-1980?

Acum e simplu… Tot ceea ce trebuie să faceţi este să daţi un click pe poza de mai jos; după ce ajungi pe facebook, merită să dai un like la album. Vei avea parte de o experienţă nostalgică de time travelling

Strada Sf. Apostol Andrei, fosta Progresului – între biserică şi pod. Pe aici a circulat Tramvaiul 5 iar eu am umblat la grădiniţă la începutul anilor 80.  Spre sfârşitul acelui deceniu m-am jucat printre dărâmături după ce casele au fost „rase” pentru a face loc blocurilor progresului comunist.

(Fotografie făcută de Hans Oerlemans; preluată de pe Oradea in Imagini)

Gott nytt år (impresii suedeze)

 

Din categoria ”life is a journey”: impresii suedeze de Anul Nou. 

 Turning Torso is the tallest skyscraper in Sweden and the Nordic countries, situated in Malmö, Sweden.

În vizită la Nils Holgersson; nu era acasă, fiind plecat cu Marton și Pocok în țările calde.

Binecuvântarea de Anul Nou de pe malul Atlanticului: Pax vobiscum!

The so-called Swedish buffetSmörgåsbord

Cele mai bune două blonde pe care le-am întâlnit în Suedia erau, de fapt, din Danemarca și se numeau Tuborg și Carlsberg. În schimb, am prins o pisică roșcată

Smiley – Am fost departe, dar m-am întors; aventura însă continuă! 🙂

Nemurirea sufletului, slănina din pod şi merţanu’ din garaj

 

Am fost ieri la o înmormântare. De obicei, mă încumet cu greu să particip la astfel de evenimente din categoria „nunţi, înmormântări şi alte nenorociri din viaţa omului”. Tocmai pentru că nu suport prefăcătoria şi ipocrizia manifeste la astfel de prilejuri.

Să mă explic. În predica sa, domn părinte a „biciut” auditoriul vorbind despre deşertăciunile acestei lumi materiale, despre cum omul strânge bogăţii şi uită de mântuirea sufletului său. Cu alte cuvinte, am asistat, la un nou episod reuşit din serialul de mare audienţă „Fă ce spune popa şi nu ce face popa”; pentru că…. trimisul Domnului pe pământ nu a venit pe jos la cimitir (nimeni nu se aştepta la o asemenea osteneală), ci motorizat la bordul unui ditamai Mercedes E Klasse 220! Faină maşină! Nemţească pe deasupra!

În plus de asta, el a fost singurul care a plecat câştigat, la propriu: a încasat fără chitanţă (of course) banii strânşi de la enoriaşii veniţi să aducă un ultim omagiu celui „petrecut” în lumea Cealaltă şi leişorii pentru omul Bisericii. Pentru că toată lumea ştie că numai aşa se poate strânge de o maşină ca lumea…

Concluzia zilei: o fi importantă nemurirea sufletului, dar nici slănina din pod şi nici merţanu’ din garaj nu trebuie uitate şi neglijate!