Petenţii noştri sunt mai inteligenţi decât răspunsurile lor

Cei cu o anumită experienţă în administraţia publică sau cei care au avut tangenţă cu administraţia şi, în special, cu departamentul de Relaţii cu Publicul (sau de Relaţii Publice cum se mai numeşte această unitate în spaţiul danubiano-carpato-pontic) ştiu, cu siguranţă, că la un astfel de departament sosesc anual zeci dacă nu chiar sute de scrisori, reclamaţii, etc de la „petenţi” cu mintea odihnită care, în timp, au devenit „corespondenţi” permanenţi ai ministerelor, primăriilor, etc. Personal trebuie să recunosc că am citit atâtea tâmpenii şi inepţii în aceste scrisori de la „cititori” încât mi-a stat mintea în loc: de la solicitări de angajare pe post de secretar de stat (lol) până la scrisori otrăvite despre colega de serviciu (cu poze porno incluse) am văzut şi citit tot. Culmea este că, în conformitate cu prevederile legale, administraţia este obligată să răspundă politicos la inepţiile tuturor cretinilor din ţara asta.

Recent am găsit pe internet un document, de fapt un răspuns al unui club sportiv (deci tot un fel de serviciu public) la o plângere al unui fan nemulţumit că pe stadion se aruncă cu avioane de hârtie, fapt ce ar putea produce accidente în rândul spectatorilor!?

Ei, acest răspuns este unul, pe bună dreptate, epic!!! Deşi cam vechiuţ (e de prin 1974), nu şi-a pierdut totuşi din vigoare, iar mesajul a rămas valabil şi astăzi. Fiind un evergreen, cred că ar merita preluat şi implementat şi de către administraţia românească. Ar fi o măsură potrivită (ca să nu zic de nivelul) administraţiei şi beneficiarilor ei. Că tot vrem să facem reformă. Iată răspunsul.

Povestea integrală o puteţi găsi aici.

Cine vine…

Într-un cotidian plin de veşti proaste, iată două numai bune pentru sufletul nostru de artist şi de sportiv.

Prima dintre ele, spune aşa: Bon Jovi va concerta anul viitor în România. Data: 10 iulie.  Pre-sale Tickets disponibile începând din 10 decembrie 2010!

A doua ştire este că în august 2011, echipa naţională (de fotbal) a României va juca un meci amical cu… Argentina! Este meciul de „lux” pentru inaugurarea oficială a noii arene Lia Manoliu. Deocamdată nici o informaţie disponibilă despre data exactă sau bilete.

Ambele evenimente mă pun serios pe gânduri în ceea ce privşete efectuarea unei deplasări în capitala noastră atât mult iubită. Deci, cine mai vine?

Neputinţa ghinionului

Steaua – Napoli. Scor final: 3-3, după ce steliştii avuseseră partida în mână conducând cu trei goluri diferenţă. Explicaţii oficiale: am avut ghinion; ne-au furat arbitrii.

Franţa – România. Scor final: 2 la 0. Din nou, ne-au furat arbitrii (am primit gol din off-side) şi am avut şi ghinion (am bubuit bara porţii).

Bayern Munchen – CFR Cluj. Scor final 3-2. Explicaţii oficiale: din ce le trei goluri ale nemţilor două au fost autogoluri ale clujenilor. Curat ghinion! Again! Bara porţii nu a fost de partea noastră nici de această dată…

Trei meciuri, trei înfrângeri (tot aici includem şi egalul Stelei), trei ghinioane. O singură neputinţă. Cea a fotbalului românesc.

Explicaţii pentru cele trei cazuri antologice. Fortuna ţine cu cei înfrăzneţi şi cu atitudine de învingători. „În fotbal, îţi mai trebuie şi bulan…” Sau variantă alternativă: alţii şi-au dorit mai mult victoria.

Speranţe… de calificare

Să nu ne îmbătăm cu apă rece (mai bine cu bere) şi să nu avem speranţe deşarte… de calificare! Mai bine prelungim contractul selecţionerului care a „reuşit” să obţină aceste „performanţe” notabile. Sau ar trebui mai întâi să avem rezultate, iar echipa să joace frumos spre bucuria noastră a tuturor…

Spectacol chinuitor

Naţionala de fotbal mi-a dat impresia (şi nu doar în ultimele două meciuri) de echipă chinuită. Chiar dacă există voinţă, nu prea există putinţă. Nu ştiu câte şanse mai avem să ne calificăm la Europene; am văzut însă că nu impresionăm prin vreun joc spectaculos şi nici nu suntem pragmatici, câştigând pe linie (cu un joc urât) la limită cu 1 la 0. Adică suntem nicicum. Statisticile arată că de trei ani, Naţionala României a înregistrat doar trei victorii „oficiale”: două cu Insulele Feroe şi una cu Lituania. Cam puţine. Ce pretenţii mai poţi avea în faţa unor asemenea evidenţe?

Pentru mine echipa naţională a ajuns precum Cabinetul Boc: fără credibilitate. Când mă uit la un meci de-al „băieţilor” nu-i mai cred că sunt în stare să câştige. Şi cred că nici ei nu se mai cred în stare…

După visul urât de aseară cu Belarus, m-am uitat cu mare voluptate la Argentina – Spania. A fost doar un meci amical, dar am văzut, în sfârşit, fotbal-spectacol. La final, argentinienii au învins campioana europeană şi mondială cu 4-1: scăriţă Messi, înţepătură Higuain, determinare Tevez + gafă a la Pepe Reina (cine altcineva putea fi?), joc aerian perfect Aguero; plus un gol spectaculos Spania. Dar nu faptul că a căştigat Argentina (favorita mea) la un asemenea scor m-a bucurat cel mai mult; ci mai degrabă imaginea de ansamblu: satisfacţia că am văzut un meci frumos şi mi-am petrecut în mod plăcut 90 de minute din viaţa mea. Sper să mai am parte de asemenea plăceri simple şi din partea alor noştri şi să nu fiu nevoit să emigrez pentru asta la Buenos Aires.