Another form of poetry

FIFA zice aşa: 96% din deciziile arbitrilor de la Cupa Mondială de fotbal din Africa de Sud au fost corecte. Procentajul este considerat ca fiind „foarte bun”. Numai că există o mică problemă; s-o numim statistică: e un caz tipic când cifrele (ne) induc în eroare și (ne) mint! Pentru că, la urma urmei, oricât ne-ar place nouă, nici ele nu sunt altceva decât “another form of poetry”.

Numbers are always descriptions of the world, and as descriptions, they are no more real than the visions of poems and paintings. Their vision of experience may correspond more or less with popular visions, just as realist, impressionist, and abstract expressionist paintings correspond more or less with common visions. Numbers are real artifacts, just as poems and paintings are artifacts that people collect, recite, display, and respond to” (Deborah Stone, Policy Paradox: The Art of Political Decision Making (Revised Edition). New York – London, WW Norton & Company, 2002, page 187).

În cazul de faţă, statistica arată că am fi avut arbitraje aproape perfecte – 96 e foarte aproape de 100%. Şi atunci ce mai contează cele 4%, oricum o marjă neglijabilă? Contează oare că în aceste 4% se numără şi prestaţiile „remarcabile” ale unor cavaleri ai fluierului care au influențat decisiv câteva partide și, de ce nu, și câștigătoarea turneului. Între cei care au greșit și strică statistica perfectă a FIFA îi găsim pe: Jorge Larrionda din Uruguay care nu a validat golul lui Franck Lampard din meciul câștigat de Germania în faţa Angliei cu 4-1; Roberto Rosetti (Italia) care a validat un golul din ofsaid al lui Carlos Tevez în partida Argentinei cu Mexicul; Koman Coulibali din Mali care nu a validat golul marcat de SUA în meciul din grupă cu Slovenia (scor 2-2); Stephane Lannoy din Franța care l-a eliminat gratuit pe Kaka pentru un presupus fault la ivorianul Keita dar a şi validat golul lui Luis Fabiano dupa un dublu henţ a la voley. Şi lista ar putea continua.

Dacă trecem peste aceste accidente de parcurs, overall statisticile arată foarte bine și toată lumea poate fi mulțumită.

Concluzie. Sunt multe feluri şi moduri de a număra lucrurile și golurile, iar opţiunea pentru una sau alta dintre acestea depinde de scopul numărării. Mai contează şi ce numărăm, cum numărăm, de unde numărăm, şi, după cum se ştie, contează chiar şi cine numără.

PS. Tot despre statistici, de data asta din educație, citiți și aici.

Anunțuri

Concluzii mondiale

S-a terminat şi Mondialul sud-african. Cu ce am rămas la final? Africanii cu banii şi cu renumele. Spania cu faima şi cupa mondială în vitrină. Noi?

Cu zumzăitul vuvuzelelor; cu traiectoriile Jabulani; cu arbitraje (ca de obicei) controversate; cu inerția și conservatorismul FIFA de a introduce proba video; cu transmisiuni teve HD; cu predicţiile caracatiţei Paul, prietenul pariorilor; cu vedete obosite; cu meciuri supratacticizate; cu mult marketing şi prea puţin spectacol (sper că nu ați văzut Japonia contra Paraguay).

Evenimentul fotbalistic al acestei veri s-a încheiat. Trăiască Tour de France!

16

Au mai rămas în joc doar 16 echipe la Cupa Mondială de fotbal din Africa de Sud. Şase sunt din Europa (Olanda, Slovacia, Germania, Anglia, Spania şi Portugalia), şase reprezintă şcoala latino (Uruguaz, Brazilia, Chile, Argentina, Mexic şi Paraguay), două din Asia (Coreea de Sud şi Japonia), o echipă din Africa (Ghana) şi una din America de Nord (SUA). Franţa şi Italia sunt absenţii de serviciu, la care aş mai adăuga eu şi Serbia; în timp ce singura surpriză „surprinzătoare” rămâne prezenţa slovacilor în această fază a competiţiei.

Din acest club „select” de 16 se detaşează patru favorite: Olanda, Brazilia, Argentina şi Spania. Aş fi pariat că dintre acestea se vor alege finalistele, însă tabloul meciurilor arată că, teoretic, Olanda va întâlni Brazilia deja în sferturi; aşa că în semifinale vom mai avea o „surpriză” pe care nu ar fi pariat nimeni la debutul competiţiei; aceasta se va alege între Uruguay, Coreea, SUA şi Ghana.

Mi-ar plăcea să văd o semifinală cu Olanda vs. Uruguay, iar o alta în care se să întâlnească Argentina şi Spania, dar până atunci mai sunt multe emoţii de trecut.

Simply Maradona

Maradona. Ajuns fotbalist legendar. La Mondialul african, conduce de pe banca tehnică echipa Argentinei. Și chiar dacă e un personaj controversat, nu ai cum să nu îți placă ce vezi că face: energia pozitivă pe care o crează în jurul său și cum își motivează echipa, cum știe să zâmbească la cameră, jonglează cu balonul sau se bucură de vreun gol marcat. Cu blitzurile și camerele tv ațintite asupra sa, Maradona preia pe umerii săi presiunea meciului și își lasă astfel jucărorii să joace mai liber. Iar echipa a mers bine sub comanda sa.

Unii îi reproșează lui Maradona că nu este (încă) un antrenor mare. La ce jucători are în echipă, nici nu cred că e nevoie de vreun mare antrenor. Mai degrabă de un bun psiholog, un lider care să-și motiveze jucătorii și care să fie respectat. Și până acum Diego și-a făcut treaba.

La chioșcurile de ziare, Gazeta Sporturilor se vinde azi cu un DVD cu și despre Maradona. Este vorba despre filmul lui Emir Kusturica pe care dacă nu l-ați văzut încă, în primul rând, rușinică, în al doilea rând, este momentul să recuperați ocazia pierdută. Îl putem descoperi pe Maradona, aşa cum nu l-am văzut niciodată: cu demonii şi îngerii lui…

Următoarea confruntare din optimi va fi cu Mexicul; și în mod normal, nu cred că argentinienii vor întâmpina dificultăți în a se califica mai departe. Nu știu dacă până la urmă Argentina va câștiga cupa mondială. Sper din tot sufletul să o facă. Știu însă ca va rămâne una dintre cele mai frumoase echipe. Și mai știu că Maradona are ambiția și puterea de a ajunge și un mare antrenor. Simply the best, better than all the rest. Hajra!

Se alege neghina de grâu

Mondialul african programează începând de azi ultimele meciuri ale grupelor. Se știu deja câteva echipe care își fac bagajele și există și câteva care deja se pregătesc de faza eliminatorie. Unele favorite au dezamăgit, altele au jucat neconcludent; există și câteva confirmări. Surprizele pozitive lipsesc. Deocamdată.

Să le luăm pe rând. În Grupa A, marea dezamăgire este fără îndoială echipa Franței; spre bucuria multora, se pare că i-a ajuns blestemul irlandez. Mexic și Uruguay și-au văzut de joc, și merg împreună mai departe. Africa de Sud rămâne o echipă sub-mediocră, fără sare și piper. Echipa a ajuns la Mondial pentru că e țară organizatoare, altfel, dacă era după meritul fotbalistic, stăteau relaxați în fața televizoarelor.

Grupa B a fost dominată de Argentina lui Maradona. Cu puțin noroc și mult talent, „pumele” merg mai departe fără prea mari probleme. În Optimi se vor confrunta, dacă îmi ies mie calculele, cu Mexic. Dintre celelalte echipe din grupă, teoretic, Grecia și Coreea de Sud au fiecare șansa lor de calificare. Eu mizez pe asiatici. Să vedem la sfârșitul zilei dacă am mizat bine.

În Grupa C, Anglia a dezamăgit până acum, reușind doar două egaluri chinuite. Dacă ar fi după mine, i-aș pune deja pe avionul de Londra. SUA s-au bătut exemplar și ar merita să meargă mai departe. Despre Algeria și Slovenia nu am ce să comentez; au reprezentat doar niște echipe de umplutură, ca să iasă numărul de 32 de echipe.

În Grupa D e luptă mare între Germania și Serbia pentru locul 1, însă și ghanezii mai pot încurca socotelile; mai ales ale nemților. Australia nu cred că e capabilă de vreo surpriză de proporții, deși cu sârbii nu se știe niciodată.

Olanda nu a strălucit, dar și-a câștigat fără probleme primele două meciuri din Grupa E. În ultimul meci, portocalele întâlnesc echipa dezumflată a Camerunului. Pentru locul 2, bătălia va fi între Japonia și Danemarca. Se confruntă luptătorii kamikaze cu vikingii, așa că este un meci de 1×2.

Din Grupa F se remarcă Italia; la modul negativ. Echipa scârțâie și nici măcar explicația cu pornitul motorului nu prea stă în picioare. Paraguay a produs un joc constant și deja se poate gândi la faza următoare, mai ales că în ultimul meci joacă cu Noua Zeelandă, care rămâne totuși un outsider. Slovacia nu a spart gura târgului și nici ușa campionatului, deși a avut șansa sa.

În Grupa G, Brazilia mărșăluiește fără prea mari probleme; e drept și fără prea multă strălucire. Cariocas așteaptă ultimul meci cu Portugalia din poziția de lider al grupei și chiar cu un egal (sau înfrângere) sunt calificați. Portugalia nu a impresionat, nici ea, chiar dacă le-a dat șapte bucăți la nord-coreeni. Săracii de ei; s-a dovedit că nu ajunge doar să joci cu sufletul. Coasta de Fildeș și vedetele sale au eșuat lamentabil, la fel ca aproape toate echipele africane. Cu mai multă seriozitate poate vor reuși peste patru ani.

În Grupa H, Spania a început cu un eșec în fața Elveției, dar „pacientul” dă semne de revenire. În următorul meci, spaniolii întâlnesc Chile. Chilienii își vor vinde scump piela și vor pune mult chilli în meniul servit hispanicilor, mai ales că, în cazul în care Elveția bate la scor echipa de figuranți a Hondurasului, sud-americanii se pot îneca la mal.

Ne așteaptă, așadar, câteva meciuri tari. Se va alege neghina de grâu. Să câștige cei mai buni. La fotbal.

Spectacol modest

Astăzi se încheie prima rundă a grupelor Cupei Mondiale. Toate echipele combatante și-au făcut debutul, așa că ne-am putut forma și noi o impresie; chiar dacă deformată și prematură.

Echipele au jucat până acum mult prea prudent, ca să folosesc un termen diplomatic;  sau modest, ca să fiu sincer. Este de înțeles că nimeni nu vrea să piardă prima partidă. Înțeleg și că unele motoare se încălzesc mai greu, mai ales că în Africa de Sud este cam frig în perioada asta. Ce nu înțeleg însă este de ce unii selecționeri insistă să joace cu niște jucători care sunt rupți de oboseală după un sezon extenuant sau bagă în teren niște figuranți care nu se pot ține de nici un fel de plan tactic…

De la ultima postare despre Cupa Mondială, am văzut la lucru și alte câteva nume grele, unele chiar cu pretenții la titlul suprem: Olanda cea mecanică și norocoasă, Italia cea chinuită (de Paraguay), Portugalia cea plictisitoare (am și adormit la meciul lor cu Coasta de Fildeș) sau Brazilia cea transpirată. Toate au suferit și au pătimit. La ora la care scriu aceste rânduri, joacă și Spania (contra Elveției) cea favorită şi, între timp, perdantă.

Desigur, există câte o explicație pentru fiecare joc mai reușit sau mai puțin reușit. Sunt și eu poate prea critic și cer prea mult. Aștept cu nerăbdare următoarele partide, când echipele se vor dezlănțui și vor oferi (puțin) mai mult spectacol. Până atunci, un singur lucru mai merită a fi spus: Hai Argentina!